waltz with bashir
deci daca tot facusem topu de animatzii si daca tot a inceput anim'est m-am gandit sa arunc un ochi peste filmul de deshidere. jidansim super-laudat. de ce? pentru ca cica ar avea tupeul de a-si asuma doua genocide din liban, petrecute sub ochii indulgentzi ai bravilor ostashi jidani... heavy shit, n'est pas?
aveam dubiile mele referitoare la capcitatea etniei juive de a-si asuma ceva si dupa beaufort asteptarile nu-mi erau deloc mari sau pozitive. ei bine, waltz with bashir este chiar mai mediocru si mai fake decat beaufort.
in primul rand este animatzia teribil de rudimentara si foarte lipsita de orice fior vizual. sa zicem ca trecem peste flash obsolet si 3d-uri inexpresive, ca poate autorul credea ca vor conferi austeritate si impact povejtii sumbre.
dar, hop la un moment dat ne izbejte nijte imagini archive real footage cu aftermath-ul de la masacru... de ce pula mea? se simtea autorul ca nu a subliniat destul de mult ca masacrele s-au intamplat si ca masacrele in general sunt nasoale? nu inteleg, pur si simplu parca si-ar sabota singur filmul. daca animatzia nu e destul de capabila sa redea hardcoreizme, de ce draq ai facut documentar poetic-personal animat, mah jidane, mah? era probabil mai ieftin
acuma nu ma indoiesc ca vor exista destui naivi care sa puna botul al presupusul curaj al soldatului jidan de a spune ca e nasol ca masacrele sau intamplat... si care vor scuza superficialitatea pe rezon de muzica stelcitor de dramaticoasa si pe considerente pizdice [sarmanul personaj principal sufera de post traumatic stress dissorder, bietul de el, de aia nu-si amintejte nimic]
de fapt si de drept waltzul cu bashir spune cam asta:
eram tineri si tokma invadam o tara ca sa ne cacam in ea. si atunci nijte CREJTINI au masacrat nijte musulmani, si noi, bietzii de noi, am vazut, nu am facut nimic si ca rezultat suntem nijte bietzi jidani traumatizatzi. si noi care nu vroiam decat sa ne cacam in liban si sa-l facem jucarioara noastra, vai bietzii de noi.
ca sa nu zik ca atunci cand cica se investigheaza cum functioneaza memoria si se ajunge la mentionarea BARACILOR DE LA AUSCWITZ se merge din nou pe ideea 'vai, noi am fost masacratzi de nazijti, deci avem absolut tot dreptul sa invadam si masacram cand ceva nu ne convine"
asumarea e de suprafatza, memoria pierduta e subiect de dramoleta si filmu arta ca un cur. over and out.
